🌍 Povestea săptămânii - Bali (ziua 29/101)
Alina Deak deschide săptămâna Bali cu o poveste despre libertate, curaj și verdele care vindecă. O călătorie pe scuter, printre comunități tradiționale, ploi tropicale și emoții puternice.
Intro
Bine ai venit la Go Far. Come Closer, un newsletter zilnic de călătorie și cultură, creat de agenția de turism Free Spirit Travel. Timp de 101 zile explorăm 14 destinații prin povești, hoteluri, artă, gastronomie, cărți și reflecții. Fiecare zi aduce o nouă fereastră spre lume, prin vocea uneia dintre cele cinci autoare: Alina Deak (Free Spirit Travel), Diana Cosmin (Fine Society), Liv Tane (Reading is Cool), Oana Vasiliu (UMAMI Moments) și Andreea Ionescu (Pisicka’s Book of Life). Iar alteori apare un invitat-surpriză.
Afară a început să fie friguț. E adevărat că vinul roșu de săptămâna trecută a mai încălzit puțin atmosfera, dar „Escapada de toamnă în Valpolicella” s-a încheiat frumos duminică în aeroport. Astăzi ne-am trezit tot la sub 10 grade. Așa că, și săptămâna aceasta, fugim spre o destinație caldă: Bali. Ca de obicei, dosarul ei se scrie zi de zi. Rămâneți cu noi pentru toate capitolele (povești, cultură, itinerarii, gastronomie, lecturi și filme, cazări și spiritualitate).
De ce Insula Zeilor?
Cum de ce? Avem toate motivele să o facem. Primul: colega noastră, Oana, este deja acolo de câteva zile, iar în fiecare dimineață ne trezim cu imagini superbe de pe această insulă. Al doilea: este o destinație în care eu, personal, am fost de trei ori și simt că nu mă voi opri din numărat. Al treilea: este, poate, cea mai la modă destinație pentru retreaturi, regăsire, reîntorcere la sine, re… re… la tot ce ne dorim noi să aducem prin „Go far. Come closer”. Și poate că te gândești că, fiind un loc despre care vorbește toată lumea, n-avem nimic nou de spus. Dar o să-ți arătăm că te înșeli 🙂. Începem astăzi cu povestea experienței mele care m-a făcut să simt Bali.
🛵 Cu plete în vânt și free spirit în sânge
Mă simt LIBERĂ. Îmi vine să țip de fericire. Am doar 35 de ani și deja o grămadă de experiențe faine. Aș vrea să-mi ridic brațele, pe care le țin în jurul lui Andrei, și astfel să-mi arăt libertatea. Vreau să vadă lumea că mă simt fericită. Dar îl strâng mai tare pe Andrei de mijloc și îmi așez capul pe spatele lui, înțelegând că e suficient ca el să știe că sunt fericită.
Suntem amândoi pe scuter și gonim spre vulcanii „supărați” ai insulei. Peisajele din jurul nostru spun povestea verdelui de Bali. Am rămas, din această primă călătorie, cu o expresie pe care o folosim des: verde de Bali. Despre acest verde și locurile în care poți să-ți bucuri privirea și sufletul voi povesti miercuri.
Revin la mine, acum zece ani, fericită pe scuter, în Bali. Pe cer sunt nori grei. Se anunță o ploaie de februarie. E sezonul ploios, dar mie nu-mi pasă. Sunt fericită. Asta e libertate: să-ți fluture pletele în vânt și să-ți vină să strigi în gura mare: Îmi iubesc viața!
În fiecare zi, plouă cel mult 30 de minute, după-amiază. Sunt ploi care ne fac bine, după o zi fierbinte. Ne flendurim pe insulă de vreo două săptămâni și, până azi, nu am simțit în nicio clipă că „nu e sezonul de Bali”. E ora 16 și mai avem vreo oră și ceva până în Ubud. O oră de drum pe scuter, prin sate autentice, unde nu vezi picior de turist la această oră, când balinezele duc ofrande la templele din curtea casei, atât pentru spiritele protectoare, dar și pentru spiritele inferioare . Drumurile sunt șerpuite și înguste.
Începe încet să picure. Încă mă bucur de sentimentul de libertate. Ploaia se întețește. Stropi grei. Mă simt în continuare liberă, fericită, norocoasă, binecuvântată. Dar, pe măsură ce urcăm, temperatura scade. Suntem uzi leoarcă. Ne oprim să luăm pelerinele de ploaie, dar am început să tremur. Să tremuri de frig în Bali… Hai că asta-i o glumă! Urmează 30 de minute de urcat și coborât într-o răpăială teribilă, un vânt rece. Tremur de frig și umezeală. Undeva, pe drum, fericirea dispare, lăsând loc fricii, agitației, neputinței.
Andrei conduce scuterul, se luptă cu ploaia, cu bălțile, cu vântul, dar simte cum tremur. Ne hotărâm să oprim și să găsim o mașină, ca eu să ajung în siguranță la hotel. Tremur prea tare, nu mai rezist. Mai avem peste 30 de minute, iar ploaia nu se oprește. Ne adăpostim sub prelata unei tarabe de fructe de pe marginea drumului. Trec doar trei mașini în zece minute. Renunțăm.
Îmi aduc aminte vorba femeilor muncite: când simți că nu mai poți, mai poți un pic. Trebuie să rezist până acasă. Nu există altă variantă. Mă urc pe scuter, udă leoarcă și tremurând. Știu că, odată ce pornim, va fi din nou frig și vânt. Aș prefera să rămân acolo, să aștept vara pe care o căutam când am plecat de acasă din București.
Urcăm și coborâm, iar de fiecare dată când suntem în vârful pantei simt o bucurie scurtă ca și cum am ajuns la destinație. Apoi, din nou, un deal se arată în fața noastră și din nou e frig și tremur. Și tot așa deal după deal.
Și chiar dacă știți că 30 de minute pot trece repede, vă spun sigur că acele 30 de minute au fost o veșnicie. Despre ele aș putea scrie un roman, dacă aș fi scriitor. Dar sunt doar un călător!
Detalii de pe drum și despre drum
Și DA, aș mai merge în februarie în Bali.
Și DA, cel mai frumos mod de a vizita Bali este pe scuter.
Și DA, verdele de Bali este vindecător.
Și DA, aș vrea să repet experiența de mai sus, pentru fericirea de la început, pentru bucuria de la final, pentru tremuratul și pentru sentimentul pe care l-am avut când mi-am dovedit că atunci când nu mai poți, mai poți puțin.
✍️ Am salvat, din cele trei călătorii în Bali, câteva trasee cu scuterul pe care ți le pot recomanda. Și câteva drumeții scurte prin câmpurile de orez, departe de zgomotul turismului de masă. Lasă-mi un mesaj în comentarii și spune-mi ce ți-ar plăcea să-ți împărtășesc: poate nu trasee, ci locuri ferite de zarvă sau, deopotrivă, locurile pline de viață.
Oamenii locului
Și dacă eu nu știu, nu mă voi sfii să întreb, pentru că am câțiva prieteni buni care-și trăiesc emoțiile puternice de mult timp pe insulă. Și am și prieteni localnici pe care i-am văzut crescându-și businessurile din turism și am contribuit puțin la creșterea lor.
Unul dintre aceștia este Krisna, pe care îți recomand să-l urmărești pe Youtube dacă vrei vești din Bali. Când l-am cunoscut pe Krisna, era one-man show, avea o mașină cu 7 locuri, cumpărată din banii strânși după câțiva ani pe vas de croazieră. Free Spirit Travel a fost prima lui agenție turistică parteneră din Europa. Astăzi, Krisna are șoferi și ghizi angajați, o mică căsuță construită din resursele proprii, doi copii frumoși și o prietenie strânsă cu echipa noastră și cu turiștii Free Spirit Travel pe care i-a ghidat.
Tip: Iar dacă vreți să vedeți Bali prin ochii unui free spirit, urmărește-o pe Oana, este chiar acum în Bali.
Resurse de la Free Spirit Travel
Dacă ești pregătit să descoperi mai multe, aruncă un ochi peste itinerariile pe care le-am testat în Bali. Poate te inspiră pentru următoarea călătorie.
Despre autoare
Alina Deak este călător pasionat, a vizitat peste 70 de țări, încercând pe cât posibil să nu bifeze, ci să le surprindă emoția, căldura și profunzimea. Are norocul ca în viața profesională să-și cultive pasiune, fiind unul din cei doi fondatori ai agenției de turism Free Spirit Travel. A cochetat mereu cu împărtășitul emoțiilor din călătorii prin scris, având formație de jurnalist, dar nu s-a putut desprinde până acum din mrejele antreprenoriatului. Acum a venit momentul să transmită mai departe o parte din emoțiile din cei peste 25 de ani de călătorii, de la Asia de Sud-Est cu rucsacul în spate, la New York la înălțime, la hoteluri boutique din Argentina sau croaziere care o duc la Cercul Polar, provocându-te să descoperi și tu emoțiile fiecărui loc pe care urmează să îl vizitezi.
Go Far. Come Closer este o publicație a echipei Free Spirit Travel, agenție de călătorii tailor-made cu 17 ani de experiență. Ne găsești și pe site-ul nostru, unde pregătim itinerarii personalizate pentru cei care vor să descopere lumea altfel.
Dacă ți-a plăcut această ediție, te invităm să o trimiți mai departe unui prieten care iubește călătoriile.
👉 PS: Mâine rămânem în Bali și, alături de Oana Vasiliu, ne lăsăm purtați de aromele insulei: cafea proaspăt prăjită, flori de frangipani și condimente care par să fi fost inventate doar pentru bucurie.
Frumos conceptul asta cu Go Far, Come Closer. Chiar ma bucur sa citesc despre Bali acum ca a venit frigul la Cluj. E exact genul de evadare mentala de care avem nevoie, mai ales cand cautam un pic de liniste si reincarcare. Apreciez mult ca aduceti teme de self-discovery.