📖 Lecturi pentru drum - Peru (ziua 47/101)
Liv Tane ne poartă prin Peru într-o lectură subiectivă și pasionată dedicată lui Mario Vargas Llosa, scriitorul care a transformat literatura într-o hartă a puterii, a libertății și a spiritului uman.
Intro
Bine ai venit la Go Far. Come Closer, un newsletter zilnic de călătorie și cultură, creat de agenția de turism Free Spirit Travel. Timp de 101 zile explorăm 14 destinații prin povești, hoteluri, artă, gastronomie, cărți și reflecții. Fiecare zi aduce o nouă fereastră spre lume, prin vocea uneia dintre cele cinci autoare: Alina Deak (Free Spirit Travel), Diana Cosmin (Fine Society), Liv Tane (Reading is Cool), Oana Vasiliu (UMAMI Moments) și Andreea Ionescu (Pisicka’s Book of Life). Iar alteori apare un invitat-surpriză.
Suntem tot mai aproape de mijlocul proiectului. Am fost, de-a lungul celor cinci săptămâni, în Asia (Thailanda, Bali și China), în Europa (unde am strâns recolta de vin), am ajuns chiar și până la Cercul Polar, în Islanda; am fost și în Caraibe (Republica Dominicană), iar acum, în sfârșit, pășim în America de Sud, în lumea nouă, dar atât de profundă. Am ales PERU să reprezinte acest continent și nu întâmplător, pentru că, ce altceva ar putea fi mai potrivit pentru Go Far. Come Closer? Ca de obicei, dosarul lui se scrie zi de zi. Rămâneți alături de noi pentru toate capitolele (povești, cultură, itinerarii, gastronomie, lecturi și filme, cazări și spiritualitate).
Călătorul care a cucerit lumea prin cuvinte
Cu riscul de a face o mare defavoare literaturii peruviene, recomandarea de astăzi va fi una extrem de subiectivă și (oricât de previzibil ar părea) o să se concentreze pe un singur om. Dar ce om fascinant!
Există scriitori care pot să monopolizeze o literatură? Dacă da, atunci Mario Vargas Llosa e unul dintre ei, iar influența lui s-a făcut simțită nu doar în literatura din Peru, ci asupra întregii literaturi latino-americane a secolului al XX-lea.
Nu mi-am propus să scot în față toți nobelizații (în fond, nu eu aleg destinațiile 😃), dar cu Vargas Llosa pur și simplu n-ai cum să ignori elefanții din încăpere. A primit Premiul Nobel pentru literatură în 2010 „pentru cartografia structurilor puterii și imaginile sale incisive ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului”. Ba chiar a candidat (e drept, fără succes) la președinția Perului, în 1990. Mai târziu, a scris despre această experiență:
„Din experiențele mele politice am învățat că sunt scriitor, nu politician. Unul dintre motivele pentru care am trăit viața pe care am trăit-o este că am vrut să am o viață plină de aventuri. Dar cele mai bune aventuri ale mele sunt mai degrabă literare decât politice”.
Totuși, gândirea politică se face simțită și în scrierile sale, care îmbină realismul și experiența personală. În ciuda convingerilor lui de centru-dreapta, a păstrat opinii liberale cu privire la probleme precum drepturile homosexualilor.
Povestea unui destin
Personalitatea lui fără granițe a șters granițe la propriu. A făcut școala primară în Bolivia, unde bunicul său era consul, iar mai târziu a urmat o școală militară, în Lima. A lucrat ca jurnalist și realizator de emisiuni și a studiat la Universitatea din Madrid, iar în 1959 s-a mutat la Paris, unde a trăit într-o comunitate de expați latino-americani, din care făceau parte argentinianul Julio Cortázar și chilianul Jorge Edwards. Mai târziu, a locuit trei ani la Londra, a fost scriitor rezident la Universitatea de Stat din Washington, iar în 1970 s-a stabilit la Barcelona. S-a întors la Lima în 1974. Fiecare destinație a fost o sursă de inspirație pentru scrierile sale:
„În general, punctul de plecare este memoria; cred că toate povestirile pe care le-am scris au luat naștere dintr-o experiență trăită care mi-a rămas în memorie și care devine o imagine, un teren fertil pentru a imagina o întreagă structură în jurul ei. Este adevărat și că am urmat întotdeauna un plan, aproape de la prima mea poveste: iau multe notițe, fac fișe și schițe de intrigă înainte de a începe să compun. Pentru a putea începe să scriu, am nevoie de cel puțin o structură, chiar dacă este una foarte generală, pentru poveste. Abia apoi pot începe să lucrez.”
A început cu dramaturgie, dar s-a afirmat rapid ca povestitor. Mai târziu, a recunoscut influențele lui Dostoievski sau Balzac, dar cu o slăbiciune specială pentru Faulkner: „A fost primul romancier a cărui operă am încercat să o reconstruiesc în mod conștient...” E poate unul dintre puținele puncte în care nu suntem pe aceeași undă, eu sunt, mai degrabă, fan Hemingway, despre care se știe că era marele oponent al lui Faulkner, but hey, nobody’s perfect...
O mie de povești născute din dor de libertate
Primul lui roman, „La ciudad y los perros” (1963; „Orașul și câinii”), a fost tradus în peste douăsprezece limbi și surprinde corupția din școala militară care reflectă starea generală de nemulțumire care afectează Peru. Cartea a fost ecranizată de două ori, în spaniolă și în rusă.
„Conversación en la catedral” (1969; „Conversație la catedrală”) tratează regimul lui Manuel Odría (1948-1956) și se bazează pe experiența anterioară a lui Vargas Llosa ca reporter de noapte pentru un ziar din Lima. Iar romanul „Pantaleón y las visitadoras” (1973; „Pantaleón și vizitatoarele”, ecranizat în spaniolă, 1975 și în engleză în 2000) este o satiră la adresa fanatismului militar și religios din Peru.
Romanul semi-autobiografic „La tía Julia y el escribidor” (1977; „Mătușa Julia și scriitorul”), se bazează pe relația sa cu cumnata unchiului său, Julia Urquidi Illanes, cu care Llosa s-a căsătorit în 1955, la vârsta de 19 ani. După ce au divorțat, s-a recăsătorit cu Patricia Llosa, verișoara sa primară, cu care a avut trei copii înainte de a divorța, în 2015. Despre prietenia cu columbianul Gabriel García Márquez încheiată brusc în 1976 cu o bătaie sănătoasă celebră în Mexico City nu e locul să vorbim noi acum. Dar vorbește ea despre spiritul fierbinte al unor mari romancieri.
„La guerra del fin del mundo” (1981; „Războiul sfârșitului lumii”), o relatare a conflictelor politice din Brazilia din secolul al XIX-lea, a devenit un bestseller în țările vorbitoare de limbă spaniolă.
Vargas Llosa a devenit cetățean spaniol în 1993 și a primit Premiul Cervantes în anul următor. În ciuda noii sale naționalități, a continuat să scrie despre Perul natal. Printre operele sale ulterioare se numără romanele „La fiesta del chivo” (2000; „Sărbătoarea Țapului”; ecranizată în 2005), „El paraíso en la otra esquina” (2003; „Drumul spre paradis”), „Travesuras de la niña mala” (2006; „Fata rea”), „El sueño del celta” (2010; „Visul celțului”), „El héroe discreto” (2013; „Eroul discret”), „Cinco esquinas” (2016; „Cartierul”) și „Tiempos recios” (2019; „Vremuri grele”). Ultimul său roman, „Le dedico mi silencio” („Îți dedic tăcerea mea”), a fost publicat în 2023.
Unul dintre cei mai ecranizați autori din toate timpurile, Vargas Llosa a debutat și ca actor la Teatro Real din Madrid, unde a interpretat rolul unui duce în adaptarea sa teatrală a Decameronului lui Giovanni Boccaccio.
❓Ce carte a lui Mario Vargas Llosa v-a plăcut cel mai mult?
Literatura ca aventură și rezistență
La primirea Premiului Nobel pentru Literatură în 2010, Vargas Llosa a ținut un discurs în care a apărat democrația liberală și libertatea de exprimare:
„Cei care se îndoiesc că literatura nu numai că ne cufundă în visul frumuseții și fericirii, ci ne avertizează asupra oricărui tip de opresiune, să se întrebe de ce toate regimurile hotărâte să controleze comportamentul cetățenilor de la leagăn până la mormânt o tem atât de mult încât instituie sisteme de cenzură pentru a o reprima și supraveghează cu atâta atenție scriitorii independenți.”
Vocile care au însoțit un scriitor liber
Doar ca să nu insist cu nedreptatea, mai strecor în materialul ăsta câteva recomandări peruviene. De data asta, însă, ele vin tot de la Llosa, mult mai priceput la poezie decât mine. Care iată ce propune în materie de poeți:
„Vallejo, desigur. Și César Moro, pe care l-am citit încă de la început, pe vremea când nimeni nu știa cine era. Am început să-l citesc după moartea sa, inspirat de un eseu foarte dramatic al lui André Coyné, și de atunci am început să caut operele sale și chiar am ajutat la publicarea unor lucrări nepublicate ale sale. Am fost un cititor foarte devotat al poeziei peruviene, în toți anii în care am trăit în Peru, și încă unul foarte entuziast.”
Ceea ce vă doresc și vouă! 😉
Resurse de la Free Spirit Travel
Dacă ești pregătit să afli mai multe, aruncă o privire la itinerariile noastre în Peru. Poate unul dintre ele va fi începutul propriei tale povești.
Despre autoare
Liv Tane este cititoare profesionistă, atât în viața personală, cât și în cea profesională, și, pe lângă faptul că citește mult, are timp să fie și scriitoare, editoare, mamă și inițiatoare de proiecte faine. Și pentru că iubește beletristica, dar în egală măsură și călătoriile, unul dintre proiectele ei faine este „Ocolul Lumii în 100 de cărți” (The Writing Journey). Pe Liv o găsiți, dacă vă place să citiți sau să ascultați despre ce au citit alții și să vă vină pofta de citit, pe canalul Reading is Cool.
Go Far. Come Closer este o publicație a echipei Free Spirit Travel, agenție de călătorii tailor-made cu 17 ani de experiență. Ne găsești și pe site-ul nostru, unde pregătim itinerarii personalizate pentru cei care vor să descopere lumea altfel.
Dacă ți-a plăcut această ediție, te invităm să o trimiți mai departe unui prieten care iubește călătoriile.
👉 PS: Mâine rămânem în Peru, împreună cu Alina Deak, care ne arată un alt fel de a călători: unul în care luxul înseamnă grijă, iar ospitalitatea se măsoară în respect. Vei descoperi povestea hotelurilor și a comunităților care păstrează vie legea andină a echilibrului: Ayni.