📖 Lecturi pentru drum - China (ziua 40/101)
Liv Tane ne poartă prin China într-o călătorie literară între Gao Xingjian, Mo Yan și Liu Zhenyun, descoperind cum literatura devine o formă de libertate și reflecție asupra lumii.
Intro
Bine ai venit la Go Far. Come Closer, un newsletter zilnic de călătorie și cultură, creat de agenția de turism Free Spirit Travel. Timp de 101 zile explorăm 14 destinații prin povești, hoteluri, artă, gastronomie, cărți și reflecții. Fiecare zi aduce o nouă fereastră spre lume, prin vocea uneia dintre cele cinci autoare: Alina Deak (Free Spirit Travel), Diana Cosmin (Fine Society), Liv Tane (Reading is Cool), Oana Vasiliu (UMAMI Moments) și Andreea Ionescu (Pisicka’s Book of Life). Iar alteori apare un invitat-surpriză.
Am ajuns la săptămâna 6, aproape de jumătatea seriei noastre de 14 destinații în 101 zile. Am avut trei destinații calde, dar și complexe (Thailanda, Republica Dominicană, Bali), o destinație rece și spectaculoasă (Islanda) și o destinație-temă („Veni. Vidi. Vini” sau recolta viticolă anuală). Săptămâna asta trecem la lucruri mari și greu de abordat, atât din punct de vedere geopolitic și cultural, cât și ca organizator de călătorii. Să vedem dacă facem față! Căci material cultural, gastronomic, beletristic, turistic și spiritual avem din plin în „The Big China”! Ca de obicei, dosarul ei se scrie zi de zi. Rămâneți alături de noi pentru toate capitolele (povești, cultură, itinerarii, gastronomie, lecturi și filme, cazări și spiritualitate).
Cărțile care dau chip Chinei
Dacă tot am trecut iarăși de curând, pentru a câta oară, prin emoțiile Premiului Nobel, m-am gândit să pornesc de data asta aventura spre China prin Suedia. Pentru că nu una, ci două personalități de origine chineză au primit Premiul Nobel pentru Literatură. Nu Sun Tzu și Confucius (haha!), ci Gao Xingjian și Mo Yan.
Vocea exilului chinez
Câștigătorul Premiului Nobel pentru literatură în anul 2000, „pentru o operă de validitate universală, perspective amare și ingeniozitate lingvistică”, romancierul și dramaturgul de origine chineză Gao Xingjian este cunoscut pentru romanele „Muntele sufletului” și „Biblia unui om”, dar și pentru piesele sale de teatru, reunite în antologia „Celălalt țărm”.
Persecutat ca intelectual în timpul Revoluției Culturale, Gao a fost forțat să-și distrugă scrierile timpurii și a fost trimis ulterior într-un lagăr de reeducare, unde a îndurat aproape șase ani de muncă silnică. Ulterior, a fost desemnat de guvern să lucreze la Editura de Limbi Străine. A devenit traducător, dar nu a putut să-și publice opera sau să călătorească în străinătate până în 1979.
În 1981, a devenit dramaturg rezident la Teatrul Popular de Artă din Beijing, iar în 1982 i-a fost pusă în scenă prima piesă, „Semnal de alarmă”. A doua și cea mai celebrată piesă a sa, „Stația de autobuz”, a încorporat diverse tehnici ale teatrului european avangardist, motiv pentru care a și fost condamnată deschis de oficialii Partidului Comunist.
Gao a continuat să exploreze limitele dramaturgiei experimentale cu piese precum „Omul sălbatic” și „Celălalt țărm”, care a fost rapid interzisă de autorități. Considerată cea mai bună dintre piesele sale, „Celălalt țărm” înfățișează ororile maoismului și ale revoluției culturale, precum și atmosfera terifiantă din China comunistă.
În 1986, a pornit pe jos într-o călătorie de 10 luni pe cursul râului Yangtze - un pelerinaj spiritual care a devenit baza primului său roman, „Lingshan” (1989; „Muntele sufletului”).
În 1987, s-a stabilit în Franța ca refugiat politic și, ulterior, a devenit cetățean francez. Trăiește la Paris și scrie în chineză și în franceză. Piesa „Fugarii” are loc în timpul brutalei reprimări a demonstrațiilor studențești din Piața Tiananmen din 1989, dar publicarea sa a înfuriat autoritățile chineze, care i-au interzis operele și l-au declarat persona non grata.
Combinând elemente ale filozofiei Zen cu o viziune modernă asupra lumii, dramaturgia lui Gao surprinde aspectele sordide ale realității vieții, morții, sexului, singurătății și exilului. În 1992, Guvernul francez i-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor. În China, este considerat un pionier al artelor și literaturii de avangardă.
„Nu vorbi”
La rândul lui, Mo Yan a fost distins cu Premiul Nobel în 2012 pentru modul în care „cu un realism halucinant îmbină poveștile populare, istoria și actualitatea”. Mo Yan, care înseamnă „Nu vorbi”, este pseudonimul scriitorului Guan Moye.
A urmat o școală primară în orașul său natal, dar a abandonat-o în clasa a cincea în timpul tumultului Revoluției Culturale. A lucrat la fermă ani de zile înainte de a începe să lucreze într-o fabrică, în 1973. S-a alăturat Armatei Populare de Eliberare (PLA) în 1976 și a început să scrie povestiri în 1981. Operele sale au fost traduse în numeroase limbi, iar câteva au fost ecranizate.
A devenit celebru în China prin „Sorgul roșu”, roman publicat în 1987 și ecranizat în același an de Zhang Yimou, film ce va câștiga „Ursul de aur” la Festivalul de Film de la Berlin în 1988. „Un roman de o inegalabilă bogăție a detaliilor, amintind de cărțile lui Vargas Llosa ori Salman Rushdie”, notează The Observer. „Sorgul roșu recreează o lume din incredibile povești de viață cu miros de praf de pușcă, sânge și moarte”, scrie New York Times Book Review.
În opera ulterioară, a îmbrățișat diverse abordări – de la mit la realism, de la satiră la povești de dragoste – dar povestirile sale au fost întotdeauna marcate de un umanism pasionat. Romanul „Sâni mari și șolduri late” a stârnit unele controverse, atât pentru conținutul său sexual, cât și pentru incapacitatea sa de a descrie lupta de clasă conform liniei Partidului Comunist Chinez. Mo a fost forțat de EPL să scrie o autocritică a cărții și să o retragă de la publicare (totuși, multe exemplare piratate au rămas disponibile).
A recunoscut că a fost puternic influențat de scriitori precum William Faulkner, James Joyce, Gabriel García Márquez, Minakami Tsutomu, Mishima Yukio și Ōe Kenzaburō. A continuat să scrie ficțiune, având ca decor pentru povestirile sale orașul natal rural, dar a scris și piese de teatru. În 2023, a publicat „Crocodilul”, care are ca erou un oficial guvernamental corupt și un crocodil de 4 metri care poate vorbi. O producție a piesei urma să fie prezentată în turneu în China, dar înainte de premieră, Mo a făcut obiectul unui proces intentat de bloggerul naționalist chinez Wu Wanzheng, care făcuse campanie online împotriva lui și îl acuza pe laureatul Nobel că denaturează istoria Chinei în operele sale.
În proces, Wu a susținut că Mo i-a denigrat pe eroii și martirii comuniști ai țării și a cerut ca autorul să fie obligat să își ceară scuze și să plătească daune de câte un yuan fiecărui cetățean chinez, iar cărțile lui să fie retrase din circulație. Plângerea a fost intentată de Wu în baza unei legi adoptate în 2018, care prevede că insultarea eroilor și martirilor Chinei este o infracțiune pasibilă cu până la trei ani de închisoare.
Maestrul umorului subtil
Tradus și în limba română, Liu Zhenyun, unul dintre cei mai apreciați scriitori chinezi contemporani, s-a născut în provincia Henan și, asemenea multor tineri din generația sa care considerau că astfel se puteau rupe de lumea rurală, a intrat în armată la 14 ani. La 20 de ani, după încheierea Revoluției Culturale, a fost admis la Facultatea de Limba și Literatura Chineză a prestigioasei Pekin University. Odată cu absolvirea facultății, a început să lucreze ca reporter. A debutat cu proză scurtă în revista Literatura Poporului, iar în 1989 a publicat primul volum de nuvele, „Orașul Tapu”, care s-a bucurat de succes. Au urmat 13 romane, dintre care „Nu mi-am omorât bărbatul” a fost tradus în 2019, la Humanitas Fiction. Multe dintre cărțile sale au stat la baza unor seriale TV sau au fost adaptate pentru marele ecran.
„Nu mi-am omorât bărbatul” a fost ecranizat cu titlul „I Am Not Pan Jinlian / I Am Not Madame Bovary”, în regia celebrului Feng Xiaogang, și a primit în 2017 Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la San Sebastián.
Romanele lui Liu Zhenyun sunt traduse în 30 de limbi și însumează tiraje totale de peste cincisprezece milioane de exemplare; „Nu mi-am omorât bărbatul” a ajuns, numai în China, la aproape două milioane de exemplare tipărite. Scriitorul a fost răsplătit în 2011 cu Premiul Mao Dun, cel mai prestigios premiu literar chinez, iar în 2018 a primit distincția franceză Chevalier de lʼOrdre des Arts et des Lettres.
Și dacă tot nu vi se pare suficient, vă recomand să completați lista de lecturi cu „În viață” a lui Yu Hua (să nu vă mire dacă între paginile cărții vă veți regăsi bunicii din Ardeal, așa cum povestea chiar traducătorul cărții că i s-a întâmplat) sau „Istoria Chinei moderne. Decăderea și ascensiunea unei mari puteri, de la 1850 până în prezent”, de Jonathan Fenby, un adevărat tur de forță de peste 700 de pagini.
Eventual, pentru o schimbare de ton și de atmosferă, puteți să vă întoarceți la seria de „Basme populare chineze” pe care le devoram în copilărie, deopotrivă cu poveștile nemuritoare ale Sheherezadei...
❓Îți amintești vreun basm chinezesc din copilărie sau un personaj care te-a fascinat atunci?
Resurse de la Free Spirit Travel
Dacă ești pregătit să afli mai multe, aruncă o privire la itinerariile noastre în China. Poate unul dintre ele va fi începutul propriei tale povești.
Despre autoare
Liv Tane este cititoare profesionistă, atât în viața personală, cât și în cea profesională, și, pe lângă faptul că citește mult, are timp să fie și scriitoare, editoare, mamă și inițiatoare de proiecte faine. Și pentru că iubește beletristica, dar în egală măsură și călătoriile, unul dintre proiectele ei faine este „Ocolul Lumii în 100 de cărți” (The Writing Journey). Pe Liv o găsiți, dacă vă place să citiți sau să ascultați despre ce au citit alții și să vă vină pofta de citit, pe canalul Reading is Cool.
Go Far. Come Closer este o publicație a echipei Free Spirit Travel, agenție de călătorii tailor-made cu 17 ani de experiență. Ne găsești și pe site-ul nostru, unde pregătim itinerarii personalizate pentru cei care vor să descopere lumea altfel.
Dacă ți-a plăcut această ediție, te invităm să o trimiți mai departe unui prieten care iubește călătoriile.
👉 PS: Mâine rămânem în China, alături de Alina Deak, care ne povestește despre hoteluri, alegeri și greșeli din care se învață: acolo unde personalizarea devine artă, iar fiecare loc de cazare spune o poveste despre oameni și experiențe.
Interesant cum ati inceput cu Nobel. Super ideea! Ce carti din China recomanzi?