🥢Gustul locului - China (ziua 37/101)
Oana Vasiliu ne dezvăluie China care se trăiește la foc mic: între gesturi atent măsurate, triada aromelor „sfinte” și tăcerile din jurul unei cești de ceai.
Intro
Bine ai venit la Go Far. Come Closer, un newsletter zilnic de călătorie și cultură, creat de agenția de turism Free Spirit Travel. Timp de 101 zile, explorăm 14 destinații prin povești, hoteluri, artă, gastronomie, cărți și reflecții. Fiecare zi aduce o nouă fereastră spre lume, prin vocea uneia dintre cele cinci autoare: Alina Deak (Free Spirit Travel), Diana Cosmin (Fine Society), Liv Tane (Reading is Cool), Oana Vasiliu (UMAMI Moments) și Andreea Ionescu (Pisicka’s Book of Life). Iar alteori apare un invitat-surpriză.
Am ajuns la săptămâna 6, aproape de jumătatea seriei noastre de 14 destinații în 101 zile. Am avut trei destinații calde, dar și complexe (Thailanda, Republica Dominicană, Bali), o destinație rece și spectaculoasă (Islanda) și o destinație-temă („Veni. Vidi. Vini” sau recolta viticolă anuală). Săptămâna asta trecem la lucruri mari și greu de abordat, atât din punct de vedere geopolitic și cultural, cât și ca organizator de călătorii. Să vedem dacă facem față! Căci material cultural, gastronomic, beletristic, turistic și spiritual avem din plin în „The Big China”! Ca de obicei, dosarul ei se scrie zi de zi. Rămâneți alături de noi pentru toate capitolele (povești, cultură, itinerarii, gastronomie, lecturi și filme, cazări și spiritualitate).
The Tao of Taste
Sunt locuri unde simți că totul se mișcă într-un anumit ritm. În China, acest ritm are un nume, Tao, o întâlnire a filosofiei cu religia, o cale, o stare de echilibru în care nimic nu e forțat, iar totul curge firesc.
În bucătăria chineză, Tao se simte în gesturile mici: cum tai ghimbirul, cât timp lași usturoiul să-și dea aroma, sau cum adaugi la final ceapa verde ca o promisiune de prospețime. Pentru chinezi, gustul e o formă de armonie, iar armonia se obține printr-o triadă perfectă (usturoi, ghimbir și ceapă verde), „Sfânta Treime” a aromelor care dă viață oricărui wok. Aici se adaugă și cele cinci arome echilibrate: dulce, acru, sărat, amar, picant.
Fiecare dintre ele are un rol și o energie proprie: usturoiul aduce focul, ghimbirul dă viața, iar ceapa verde aduce liniștea de la final. Împreună, creează acea aromă caldă și echilibrată care stă la baza oricărei mese chinezești.
Ei spun că adevăratul gust nu vine din rețete, ci din ritmul interior, din acest Tao. Hai să-l descoperim printre rânduri.
Tradiție
Dacă în Bali mâncarea e o rugăciune, în China este o conversație între generații. Rețetele sunt moșteniri de familie, iar în marile orașe sau în satele vechi, încă există bucătării unde tigaia wok e centrul universului, iar focul e ținut viu de mâinile celor care știu „să audă uleiul” când e gata.
O scurtă paranteză: puține obiecte de bucătărie au devenit atât de simbolice pentru o cultură precum wok-ul în China. Apărut acum mai bine de 2.000 de ani, în timpul dinastiei Han, wok-ul a fost gândit ca o invenție a supraviețuirii. Într-o epocă în care lemnul era prețios, forma rotundă și adâncă a wok-ului permitea gătirea rapidă a ingredientelor la temperaturi foarte mari, economisind astfel combustibil. Și mai are și un strat filozofic, căci cercurile sale concentrice simbolizează armonia dintre foc și mișcare, dintre energie și echilibru. În el se poate prăji, fierbe, frige, găti la aburi sau lent, un singur vas care reflectă ideea de adaptabilitate și transformare, esențială în gândirea chineză.
Dar să vorbim și despre mâncare. În cultura chineză, mâncarea reflectă modul în care oamenii se raportează la natură, la familie și la timp. A mânca înseamnă a participa la armonia universală, un gest la fel de spiritual ca o rugăciune. De la cele mai vechi dinastii, mesele au fost în centrul vieții sociale. Termenul chinezesc chi fan înseamnă „a mânca orez”, dar sensul său extins este „a trăi”. Într-o țară cu teritorii vaste și resurse variate, hrana a devenit un limbaj comun între regiuni, o formă de identitate colectivă.
Filosofia yin-yang este prezentă în fiecare farfurie: alimentele sunt alese și combinate în funcție de energia lor, rece sau caldă, moale sau crocantă, dulce sau iute, pentru a păstra echilibrul corpului. Fiecare ingredient are un rol terapeutic, iar mesele devin o formă de prevenție medicală. În acest sens, bucătăria chineză este mai aproape de medicină decât de gastronomie în sens occidental.
Structura mesei reflectă ierarhia socială și valorile comunității. Mesele rotunde, unde toată lumea împarte aceleași feluri, exprimă ideea de egalitate și interdependență. În satele tradiționale, mâncarea este împărțită între familie și zei, o parte fiind oferită strămoșilor înainte ca oamenii să se așeze la masă.
În spatele fiecărui gest culinar se ascunde un cod simbolic: tăițeii lungi aduc viață îndelungată, peștele (yu) înseamnă prosperitate, iar găluștele în formă de monedă promit noroc, printre altele. Astfel, a mânca devine, în China, o formă de a aparține.
Recunoaștere globală
De mii de ani, bucătăria chineză este o artă a rafinamentului. În perioada dinastiei Tang, mesele imperiale aveau peste 100 de preparate, fiecare cu simboluri și ritualuri proprii. Astăzi, bucătarii chinezi continuă acea moștenire, reinterpretând-o în chei contemporane.
Dar adevărata recunoaștere globală vine din faptul că oriunde în lume există un restaurant chinezesc, dovadă că gustul a devenit ambasadorul cel mai fidel al culturii. De asemenea, țara are șase orașe desemnate de UNESCO ca „Creative Cities of Gastronomy” - Chengdu, Shunde, Macao, Yangzhou, Huai’an și Chaozhou, fiecare reprezentând o regiune și o tradiție culinară distinctă: de la Sichuanul picant și Shunde, leagănul bucătăriei cantoneze, până la Macao, unde aromele chinezești se amestecă cu influențe portugheze.
De asemenea, UNESCO a înscris pe lista patrimoniului cultural imaterial și „tehnicile de preparare a ceaiului și a prăjiturilor Fuchun” din Yangzhou (2022), iar abilitățile culinare din Sichuan sunt deja recunoscute ca patrimoniu național. În prezent, China are o nominalizare în curs pentru 2026 pentru înscrierea unui dosar mai amplu: „Chinese Cuisine: knowledge and practices”, o recunoaștere a filosofiei, ritualurilor și cunoașterii din spatele bucătăriei chineze.
Licorile locului
Puțini știu că, înainte de ceai, chinezii beau… supă pentru că lichidele calde sunt esențiale pentru echilibrul corpului.
Dar ceaiul a devenit spiritul țării. Ceremonia ceaiului (gong fu cha) este o formă de meditație. Din frunzele fine de Longjing (Dragon Well) din Hangzhou, până la ceaiurile fermentate din Yunnan (Pu-erh), fiecare infuzie spune o poveste despre pământ, ploaie și răbdare.
Tăriile din orez (baijiu) au un gust puternic, aproape incendiar, dar sunt semn al prieteniei. În restaurante, oamenii ciocnesc pahare mici spunând ganbei!, adică „până la fund”.
Mese memorabile
Pe zona de fine dining, sunt peste 115 stele Michelin din care să alegeți. La Shanghai sau Beijing, restaurantele precum Ultraviolet by Paul Pairet (o experiență multisenzorială cu 20 de feluri de mâncare și proiecții video), Xin Rong Ji (e un lanț de restaurante), sau King’s Joy din Beijing (vegetarian haute cuisine) au redefinit ce înseamnă fine dining asiatic.
Famous chefs
Pentru filosofia gustului, urmează o listă de recomandări de chefs. Unul dintre cei mai respectați este Da Dong (Dong Zhenxiang), din Beijing, considerat expertul raței Peking. În restaurantele sale, preparatul imperial devine o experiență vizuală și olfactivă, unde fiecare detaliu, de la tăierea pielii crocante până la aranjarea în farfurie, spune o poveste despre rafinament și răbdare.
În Hong Kong, Chan Yan Tak, primul chef chinez recompensat cu trei stele Michelin pentru restaurantul Lung King Heen, redefinește eleganța bucătăriei cantoneze printr-o simplitate care ascunde perfecțiunea. Fiecare fel e o demonstrație de echilibru între delicatețe și profunzime.
În Chengdu, Lan Guijun păstrează vie flacăra autentică a Sichuanului, iar Vicky Cheng, cu restaurantul său VEA din Hong Kong, aduce bucătăria chineză în lumea haute cuisine-ului contemporan.
Altfel de experiențe
Dacă vrei să simți China prin gust, mergi dincolo de restaurante. Plimbă-te prin piețele matinale din Chengdu, printre aburi și arome. În Xi’an, gustă biangbiang mian, celebrii tăiței lați. În Guilin, ia micul dejun pe malul râului Li cu o supă de orez. În Shanghai, stai la o masă comună cu localnicii și comandă xiaolongbao, micile găluște cu supă fierbinte în interior.
Nu putem trece mai departe fără a menționa și povestea rafinamentului chinezesc: rața Peking, simbol al ospitalității imperiale și al perfecțiunii tehnice în bucătărie. Originară din Beijing, rețeta sa datează din dinastia Yuan (secolul al XIII-lea), dar a devenit celebră în perioada Ming, când era servită exclusiv la banchetele curții imperiale. Pe scurt, totul începe cu alegerea unei rațe tinere, crescută special pentru a avea carnea fragedă și pielea subțire. Înainte de gătire, rața este unsă cu un amestec de malț și mirodenii, apoi atârnată la uscat timp de 24 de ore. Procesul de coacere este esențial: în cuptoare de cărămidă, rața se rotește lent deasupra flăcărilor, iar pielea devine aurie și crocantă, atât de fină încât se sparge sub atingerea bețișoarelor. Tradițional, rața Peking se servește în trei acte, asemenea unui spectacol. Mai întâi, pielea crocantă, tăiată în felii subțiri și înmuiată în zahăr sau sos dulce de fasole. Apoi, carnea, rulată în clătite fine, alături de felii de castravete, ceapă verde și sos hoisin. În final, o supă limpede, făcută din oasele rămase, simbol al continuității și al respectului pentru ingredient.
De-a lungul secolelor, preparatul a devenit o emblemă națională, servită la mesele diplomatice și considerată expresia supremă a eleganței culinare chineze. În el se întâlnesc precizia tehnică, respectul pentru detaliu și ideea centrală a bucătăriei chineze: armonia dintre textură, aromă și gest.
As seen on TV
Documentarul „Flavorful Origins” (Netflix) explorează gastronomia Chinei pe regiuni: Chaoshan, Yunnan, Gansu, fiecare episod e o poezie vizuală despre ingrediente, comunități și moșteniri culinare.
Seria „Street Food Asia” aduce în prim-plan poveștile vânzătorilor anonimi care păstrează rețete de sute de ani, iar filmul „The Chinese Feast” (1995) e o comedie gastronomică devenită clasic, despre onoare, gust și tradiție.
Chinese Food în România
Poate cea mai autentică experiență locală este zona de food court de la Dragonul Roșu, unde majoritatea locurilor nici nu au meniu tradus în română și/sau altă limbă internațională. Arăți pur și simplu cu degetul și mănânci delicios și foarte proaspăt. Recenta redescoperire a subsemnatei este restaurantul Hong Kong de pe Calea Griviței, unde pășești cumva și-n timp.
Pentru cei care caută gustul autentic al Sichuanului, PengYou, de pe strada Occidentului, e o destinație obligatorie, iar la polul tradițional, Peking Duck, de pe Șoseaua Mihai Bravu, e dedicat celebrului preparat imperial, rața Peking, servită în stil clasic, în mai multe acte, ca un adevărat spectacol culinar.
QianBao, din zona Baba Novac, este unul dintre cele mai vechi restaurante chinezești din București, apreciat pentru autenticitatea meniului și rețetele consistente care amintesc de mesele de familie din nordul Chinei.
Resurse de la Free Spirit Travel
Dacă ești pregătit să afli mai multe, aruncă o privire la itinerariile noastre în China. Poate unul dintre ele va fi începutul propriei tale povești.
Despre autoare
Oana Vasiliu este storyteller cu peste 15 ani de experiență în presa culturală și de lifestyle, cu focus pe gastronomie, nu doar ca artă a gustului, ci și ca expresie a culturii și identității. Îi place să descopere poveștile din spatele ingredientelor, tradițiilor și oamenilor care dau viață unei mese memorabile. Scrie constant despre aceste descoperiri și le adună cu grijă în UMAMI Moments, newsletterul unde gastronomia se întâlnește cu antropologia, călătoria și jurnalismul narativ.
Go Far. Come Closer este o publicație a echipei Free Spirit Travel, agenție de călătorii tailor-made cu 17 ani de experiență. Ne găsești și pe site-ul nostru, unde pregătim itinerarii personalizate pentru cei care vor să descopere lumea altfel.
Dacă ți-a plăcut această ediție, te invităm să o trimiți mai departe unui prieten care iubește călătoriile.
👉 PS: Mâine, Alina Deak ne poartă pe drumurile din China, printre ziduri imperiale, grădini tăcute, orașe vii și sate care păstrează memoria vechilor dinastii.
Legat de subiect, Tao-u in gastronomie e ca flow-ul din ciclism. O armonie speciala.