🌍 Destinațiile noastre preferate (ziua 99/101)
Astăzi ne oprim pentru a privi înapoi la locurile care ne-au rămas cel mai aproape de inimă. Fiecare a ales o destinație care spune ceva esențial despre felul în care trăiește și înțelege călătoriile.
Intro
Bine ai venit la Go Far. Come Closer, un newsletter zilnic de călătorie și cultură, creat de agenția de turism Free Spirit Travel. Timp de 98 de zile, am explorat 14 destinații prin povești, hoteluri, artă, gastronomie, cărți și reflecții.
99
99 - îmi place foarte mult cum arată numărul ăsta. Este rotund și curge, îmi dă senzația de așezare, dar, în același timp, de continuitate. Aproape pot să vorbesc la trecut despre călătoria noastră împreună, mai avem de parcurs doar doi pași și ajungem la linia de sosire. Aș povesti astăzi despre 2025 și toate provocările acestui an, dar o facem toți în ultimele zile și parcă ținem pe loc timpul și nu-l lăsăm să-și schimbe năravul. Așa că voi vorbi foarte puțin despre ultimele 99 de zile și apoi voi lăsa timpul să curgă 😁.
Trec pentru ultima dată prin cele 14 destinații, doar ca să-ți amintesc unde am călătorit împreună: Thailanda, Islanda, Republica Dominicană, Călătorii enogastronomice, Bali, Peru, China, Japonia, Madeira, Argentina, Coreea de Sud, Vietnam, Egipt și New York. Și pentru că, alături de mine, în Go Far. Come Closer au fost, în fiecare săptămână patru voci speciale și pentru că cele 14 destinații au fost alese de Free Spirit Travel, am decis ca această ultimă zi de luni din proiectul de 101 zile să fie dedicată exclusiv lor și destinațiilor lor favorite. Îți reamintesc: Oana Vasiliu a scris Gustul locului, Diana Cosmin - Meniul cultural de fine traveling, Liv Tane - Lecturi pentru drum, iar Andreea Ionescu - Reflecția săptămânii. Și acum să purcedem pe drumul lor.
Orașul poveștilor spuse la un pahar
Liv Tane
A fost o bucurie și un privilegiu să contribui la călătoria voastră, însă recunosc sincer că provocarea mea preferată e cea pe care ați lăsat-o la final. Ca să scriu o jumătate de pagină despre destinația mea preferată privită prin filtrul cărților, am avut ocazia să retrăiesc mental cele mai frumoase călătorii pe care le-am făcut în marile orașe ale lumii. Și chiar dacă răspunsul evident ar fi fost, poate, Parisul, m-am surprins pe mine când am ales cu totul altceva.
Ador și admir Dublinul pentru generosul lui patrimoniu literar. Un oraș atât de mic a dat un număr impresionant de scriitori, poeți și dramaturgi de calibru, de la Jonathan Swift și James Joyce, la Colm Tóibín, Naoise Dolan sau Sally Rooney, care au folosit orașul atât ca inspirație, cât și ca fundal literar.
Există aproape tot atâtea repere literare în Dublin câte pub-uri literare. Le-am descoperit pășind pe urmele marelui Joyce (neapărat o vizită în muzeul care-i poartă numele și în care sunt reconstituite cu fidelitate detalii ale stilului de viață al autorului) și în doar câteva zile petrecute acolo mi-am umplut rezervoarele de inspirație. Străzile din cărți devin realitate, iar orașul te cucerește cu grandioasele case georgiene încoronate de uși colorate.
De neratat sunt Muzeul de Literatură din Irlanda (MoLI), chiar lângă Parcul St Stephen’s Green, ca să vă faceți o idee privind bogata zestre literară a spațiului irlandez, dar mai ales, preferatul meu, campusul Trinity College Dublin, cu emblematica sa poartă din lemn. Fondată în 1592, universitatea este alma mater a zeci de figuri literare irlandeze, inclusiv Jonathan Swift, Samuel Beckett și Oscar Wilde, al cărui loc de naștere de pe Westland Row nr. 21 găzduiește acum Centrul Trinity Oscar Wilde. Campusul este probabil cel mai faimos pentru fascinanta sa Bibliotecă Veche, care găzduiește Cartea din Kells, dar și pentru Clădirea Memorială a Absolvenților, unde se află Societatea Istorică a Colegiului, cea mai veche societate de dezbateri din lume, fondată de Edmund Burke, printre membrii căreia s-au numărat, de-a lungul anilor, Bram Stoker sau Oscar Wilde.
Ideală ar fi o vizită în luna mai, când are loc Festivalul Internațional de Literatură și când, fără mari preparații, poți să-ți întâlnești ca din întâmplare scriitorii preferați veniți din toată lumea. Dar nici septembrie nu e deloc o idee rea, e vremea Festivalului de Teatru din Dublin, care a dat actori de talia lui Cillian Murphy cu care nici nu știi când poți să dai nas în nas la vreunul dintre evenimentele care atrag nume gigantice ale lumii artistice. Și cum ar putea cineva să-i reziste nasului lui Cillian?! E fix sub ochii ăia hipnotici... Măcar pentru șansa asta și merită un drum la Dublin. Sau mai multe 😋
Destinația vieții mele
Diana Cosmin
De obicei, când ajungem la acest capitol într-o discuție, iar eu răspund la întrebarea clasică „Dar dacă dintre toate locurile din lume ai putea locui/trăi/reveni de un miliard de ori într-un singur loc, care ar fi acela?”, răspunsul meu face să se lase tăcerea la masă. Mai ales dacă interlocutorii mei mă cunosc cât de cât și știu că am călătorit și călătoresc mult, întipărirea de pe fețele lor este o combinație de uimire și neînțelegere, cu un strat gros de dezamăgire. Un fel de „Tu cred că glumești”. Fiindcă, doamnelor și domnilor, destinația vieții mele este Olanda. Taddadam!
Locul meu favorit din Olanda se numește Leiden și este o poezie, la propriu. Singurul oraș în care pereții caselor au inscripționate cele mai frumoase poezii din lume. E un oraș universitar (20.000 din cei 120.000 de rezidenți sunt studenți, iar cândva eu am fost una dintre ei), este locul de baștină al lui Rembrandt, se află la 20 de minute cu trenul de Amsterdam și este singurul oraș din lume unde, pe zidurile de cărămidă roșie ale caselor, conviețuiesc Shakespeare, Verlaine, Rilke, Neruda și încă vreo câteva zeci de poeți. De fapt, acesta este unul dintre lucrurile care m-au lipit sufletește de Olanda pentru totdeauna: cultura este peste tot, de la o abundență de librării, papetării și biblioteci, la cele mai prietenoase muzee și până la integrarea designului și a artei în viața de zi cu zi.
Totuși, recomandarea pe care o voi face nu este din Leiden, ci de la câțiva kilometri distanță, din Haga, respectiv în palatul Voorhout care găzduiește un muzeu mic și fascinant, dedicat lui Maurits Cornelis Escher - cunoscut lumii întregi ca M. C. Escher (1898-1972). Escher a fost un artist cu profunzimi stranii și cu un interes aproape obsesiv pentru detaliu. Matematician amator, a ajuns până la sfârșitul carierei la o asemenea experiență în cercetarea geometrică, încât a anticipat discipline apărute la mulți ani după moartea sa, precum cristalografia, știința care se ocupă cu studiul formării și structurii cristalelor. Întreaga sa operă a stat însă sub semnul a două mari coordonate, devenite obsesii: împărțirea circulară a planului și conceptul scărilor infinite.
Interesant este faptul că majoritatea desenelor au avut, ca punct de plecare, câte o reprezentare 3D din lemn, tăiată și aranjată de însuși Escher, cu o extraordinară dexteritate. Odată devenit celebru, artistul era, paradoxal am spune, frustrat de faptul că se cer tot mai multe copii ale creațiilor sale deja existente – lăsându-i mai puțin timp să creeze altele noi – și le cerea agenților săi să urce încontinuu prețul acestora pentru a opri avalanșa de comenzi. Din păcate – sau din fericire! –, acest truc nu a funcționat niciodată, în schimb a făcut ca prețul creațiilor sale să escaladeze de-a dreptul spectaculos.
Take me to Kathmandu
Andreea Ionescu
Despre Kathmandu vorbește Paulo Coelho în „Hippie”, cartea care descrie exodul unei generații în căutarea acelei deschideri care să o elibereze din capcana constructului social. Capitală hippie în anii ’70, Kathmandu are multe de arătat: suflet, spirit, natură și exact ceea ce nu înțelegem de pe cealaltă parte a lumii: de ce nepalezii sunt așa cumsecade.
Aterizezi în vale, cu Annapurna în apropiere. Reclame la linii aeriene ca Buddha Air te întâmpină deodată cu vasul mare, de ofrandă, care îți pune la picioare în fiecare zi flori proaspete plutind pe apă lângă o statuie cu Buddha. Intri în balamucul specific al unui oraș asiatic, cu trafic claie peste grămadă și, de acum, cu drumuri cu mai puține gropi și parcurgi orașul. E mare, are două milioane de locuitori și e înghesuit în vale. Avionul a aterizat pieziș, dar în valea aferentă, care are un diametru de vreo șaptezeci de kilometri, trăiesc de zece ori mai mulți. Populația e concentrată aici sau răspândită în sate izolate din Himalaya.
Valea Kathmandu-ului este presărată cu o puzderie de temple. Din avion îți dai seama că populația vizitatoare se împarte în două: alpiniștii și căutătorii spirituali. Unii cu „mala” (mătăniile budiste) la gât, alții cu bocanci și îmbrăcăminte tehnică. Dacă ai venit pentru suflet aici, poți sta într-o mănăstire, pentru cea mai autentică experiență, poți participa la ceremoniile specifice budismului tibetan, poți să te întâlnești cu maeștri spirituali autentici și să te uiți cum Nepalul primește cu brațele deschise absolut toate religiile, unde hindusul, creștinul și budistul stau împreună la masă și râd cu poftă.
Există o permisivitate, o toleranță și un set de comportamente profund susținut de ceea ce budismul numește „Cele patru nemăsurabile”: echilibrul, bunătatea iubitoare, bucuria pentru binele celuilalt și compasiunea. De aceea, să nu fii mirat dacă te oprești pe stradă și vine un nepalez mărunțel, care te întreabă dacă ești bine, dacă ai nevoie de ceva, dacă te-ai pierdut. Privind cum se comportă omuleții ăștia, cât sunt de harnici sau cum vin la 6 dimineața să circumambuleze cea mai mare construcție religioasă, Buddha Stupa, și să își spună rugăciunile, cazi un pic pe gânduri cu privire la modul de viață pe care îl ai acasă.
O explozie de de toate: asta e Kathmandu, iar dacă vrei să îi încerci latura spirituală, te aștept în retragerile pe care le organizez în fiecare an, în luna martie, cu ajutorul Free Spirit Travel. 10-12 zile de slow down, contemplare, meditație și adâncire în Existență, dar și experiențe senzoriale sau percepții diferite de cele cu care suntem obișnuiți.
În jurul mesei
Oana Vasiliu
Destinația mea gastronomică preferată este, paradoxal, cea în care n-am ajuns încă. Nu cred că apare pe nicio hartă turistică, nu are coordonate GPS și nici recomandări cu stele. Este un loc imaginar, dar extrem de concret în mintea mea: o masă lungă, poate din lemn vechi, poate improvizată, în jurul căreia se adună oameni, povești, gusturi și … umami. Este destinația care există înainte de drum și care se construiește din anticipație, din memorie și din dorința de a fi împreună cu oameni dragi și/sau noi, dar mai ales de a căpăta experiențe noi.
Am călătorit mult, am mâncat în locuri premiate, am povestit cu chefs celebrii, în bucătării de familie, în piețe zgomotoase și în sate unde rețetele se transmit mai degrabă prin gest decât prin cuvinte. Și totuși, niciuna dintre aceste destinații nu a epuizat ceea ce caut. Poate pentru că gastronomia, așa cum o înțeleg eu astăzi, nu este despre „a ajunge”, ci despre a crea contextul potrivit în care ceva se poate întâmpla astfel încât să se creeze o nouă amintire. Iar acest ceva se întâmplă aproape întotdeauna în jurul mesei, cel puțin în cazul meu.
Cred cu tărie că în centrul acestei destinații gastronomice se află pâinea. Oriunde am fost prin lume, pâinea a fost acolo. Sub forme diferite, cu texturi, gusturi și ritualuri distincte, dar mereu prezentă. În satele din Transilvania, de unde vă scriu acum, pâinea se rupe, nu se taie, și se împarte. În sudul Italiei, pâinea este instrument: adună sosul, prelungește gustul, nu lasă nimic să se piardă. În Orientul Mijlociu, lipia este farfurie, tacâm și gest de ospitalitate.
Știu că în jurul acestei mese se adună poveștile. Unele spuse cu voce tare, altele rămase între mușcături. Povești despre bunici și cuptoare vechi, despre drumuri lungi și mese improvizate, despre lipsă și despre abundență, despre tehnică și despre inovație, despre nou și vechi, totul în jurul celor cinci gusturi. Gastronomia, privită antropologic, este o arhivă vie a acestor povești. Fiecare rețetă este un răspuns la o constrângere: climă, economie, migrație, război, sărbătoare.
Ce am încercat pe parcursul celor 15 săptămâni a fost să aduc mai aproape de voi povești gastronomice care să stârnească apetitul și interesul pentru a descoperi mai mult. Trăim într-o lume accelerată, în care destinațiile sunt bifate, iar mesele sunt fotografiate mai repede decât sunt gustate. Invitația mea către voi este ca fiecare deplasare pe care o veți face, să o transformați și într-o destinație gastronomică. Pentru că, în jurul mesei, identitățile se suspendă temporar. Toți avem nevoie să mâncăm. Toți suntem vulnerabili. Toți suntem dependenți de o poveste pe care să o spunem mai departe despre experiențele acumulate. Și unde-i mai bine decât în jurul mesei?!
Sărbători fericite tuturor! 🤍
Resurse de la Free Spirit Travel
Suntem în perioada sfârșiturilor și a începuturilor. Și, cum ne place să facem lucrurile cu sens, profităm de moment ca să-ți mai spunem ceva: am lansat escapada noastră în Ronda, o primăvară andaluză cu gust de vin și zile trăite încet, între sate albe, dealuri și crame. Dacă te atrage ideea, dă-ne un semn.
Go Far. Come Closer este o publicație a echipei Free Spirit Travel, agenție de călătorii tailor-made cu 17 ani de experiență. Ne găsești și pe site-ul nostru, unde pregătim itinerarii personalizate pentru cei care vor să descopere lumea altfel.
Dacă ți-a plăcut această ediție, te invităm să o trimiți mai departe unui prieten care iubește călătoriile.
👉 PS: Mâine e ziua 100! Ne simțim ca și când am avea baterie 1% și nu pentru că am obosit, ci pentru că viața fără emailurile noastre zilnice o să fie diferită, la fel ca și viața fără telefon. Ne pregătim de o următoare etapă, sigur vom porni de la 100%. Până atunci, însă, emailul 100 este despre tendințele anului 2026, iar în emailul 101 ne luăm „La Revedere, dar nu Adio”.